Luni. După Paști

Dar ce credeați? Că scăpați astăzi? Mi-am adus aminte că vine Crăciunul. Așa că m-am hotărât să vă povestesc despre Paște. Nu este o poveste de acum niște ani, este o istorie recurentă care mi-a paralizat creierul de când eram mică și continuă să o facă.

#storytime

Voi ați fost vreodată de Paște în Moldova? Dacă nu ați fost, poate după pandemie e momentul să vă duceți. Între timp, să vă povestesc cum funcționează.
Totul începe cu trei zile înainte…

…când faci de mancare cât o cantină din regie. Sarmale – 300 de bucăti, friptură – 3 tăvi, salata boeuf – cinci lighene, ouă roșii – 2 cartoane, drob – 2 tăvi, cozonac – 5 bucăți, pască – 2 de fiecare fel, mâncare rece – 2 tavi, plăcinte – 3 tăvi, ciorbă – 6 litri, mezeluri și brânzeturi – 5 kilograme.

Important de reținut! Nu ai voie să te atingi de această mâncare până în noaptea de înviere. Stai și bălești până te deshidratezi lângă covata cu aluat de cozonac în timp ce din cuptor miroase a plăcinte și nu pui doamne feri! mâna pe nimic.

Apoi. Faci curațenie până îți cad mâinile. Nu contează dacă îți vine sau nu cineva în vizită sau dacă tu pleci de acasă. Curațenie. Lună să fie. Când termini, te așezi cuminte în colt și nu te miști să nu care cumva să deranjezi ceva.

Și de sâmbăta noapte… începe distracția. Te duci la biserică unde ai impresia ca ai ajuns la nuntă . Toată babetărimea e acolo, îmbrăcată cu taiorul pepit pus la păstrare pentru înmormântare, cu pălăria în cap și cu nepoții pieptănați cu cărare pe mijloc. Toată lumea are în posesie un coș cu mâncare. E o tortură, ești complet lihnit și oriunde te-ai întoarce te feștelește peste față un miros dement de nucă, mac, plăcintă cu mere, friptură de miel (salivez în timp ce scriu, vă dați seama). But the night is young.

După ce se termină cu slujba, toată lumea se înșiră unul în spatele celuilalt și stă până pe la cinci dimineața, fumează un pachet de țigări, mai trage o dușcă din vinul din coș și așteaptă să treacă popa să dea cu busuiocul peste mâncare ca să o sfințească. Știu că ăia de la Apple sunt tare mândri de cozile lor de la lansările de iPhone, dar eu cred că nu au analizat prea bine concurența.
Ajungi hămesit acasă târâind coșul după tine, obligatoriu cu lumânarea aprinsă (nu vă iluzionați, de Paști toți au o brichetă în buzunar. Har Zippo) și te pui la masă. În sfârșit ai voie. Și bagi în tine până simți că ți s-a făcut lifting la pielea de pe umeri de la cât te-ai îndesat cu friptură.

Duminica ți-o petreci zăcând de pe o canapea pe alta și pe seară, după două pastile de dicarbocalm, mai bagi și niște salată beouf. Nu de alta dar e important să ai energie pentru LUNEA PAȘTELUI.

Here be the horrors

Luni dimineata la ora 6 tre să fii treaz, spălat și îmbrăcat cu haine noi, țol festiv, nu oricum. Rochie, costum, pantofi cu toc. Cele mai bune și mai noi haine pe care le ai în casă.
Pe care le asortezi cu nu mai puțin de 3 papornițe, pline ochi cu mâncare, pe care trebuie să le duci la cimitir ca să dai de mâncare, pentru a primi înapoi altă mâncare. Exciting, am I right?
Să vă explic metodologia.

Kitul complet de creștin moldovean în lunea paștelui conține 2 categorii de itemuri:

A. Recipiente, la alegere: între 10 și 18 oale / castroane / platouri sau farfurii mari, toate nou nouțe
B. De-ale gurii: ouă, cozonac, mere, pere, pască, răcitură (aka piftie, aka aspic), sarmale, o sticlă de țuică, o sticlă de țuică de anul trecut, o sticlă de țuică de la vecinul Mircea, vin de la bunelu, o sticlă de țuică proaspătă de ieri și o sticlă de vișinată pentru doamne. Și cea mai frumoasă față de masă pe care o ai în lada de zestre.

Și târâi de papornițe așa îmbrăcat ca de interviu de angajare la Microsoft până în varful dealului. Când te oprești să îți tragi suflul, te uiți în jur și un univers aparte ți se deschide în fața ochilor.
Klimt ar fi stupefiat. Dali și-ar turna Listerine în ochi, iar Emile Zola s-ar angaja ca sudor după ce ar vedea această imagine. Închipuiți-vă un cimitir plin cu femei îmbrăcate în rochii – de la rochii de plajă la rochii de nuntă cu spatele gol, cu părul dat cu fixativ, machiate ca să ascundă somnul chinuit de la bigudiurile din cap de peste noapte, bărbați la costum, preoți și dascăli care forfotesc și cântă de la un mormânt la altul, cohorte de pomanagii care stau atârnați de cruci până le dai și haina de pe tine numai să te lase în pace…. sute de oameni la cinșpe ace alunecând prin noroi (pentru că în Suceava invariabil, fără excepție, plouă a doua zi de Paște) toți cu oale și sticle în mâini.

Probabil la acest moment deja s-a făcut ora 7, 7 jumate. Cu hainele de nuntă jilave pe tine, încercând să nu îți rămână tocurile în glod, trebuie să te grăbești să îți pui la punct harnașamentul pentru care ai venit.
Pasul 1. Scoți din papornița #3 fața de masă și o întinzi direct pe pământul de pe mormânt.
Pasul 2: Peste fața de masă se pun la distanță egală una de cealaltă (pentru colegii mei de breaslă – butonul de distribute horizontal spacing) oalele.
Pasul 3: În oale se distribuie în mod egal toată mâncarea.
Pasul 4: Se dau în medie trei oale la pomanagii ca să te lase în pace.
Pasul 5: Se bea un păhăruț de țuică.

În caz că sunteți prea prinși acum de complexitatea logistică a procesului aș vrea doar să ne oprim un pic să înțelegem ce se întâmplă până la acest moment. Ești în cimitir, te plouă, porți haine de cocktail și tocmai ai pus 12 oale cu mâncare peste oasele lui mamaie care a murit de 14 ani.

Walking dead este serial de Duck TV pe lângă Bucovina.

Așa.
Stați că nu am terminat. Distracția abia începe.

Pasul 6. Capul familiei are o sarcină foarte importantă, să alerge popa printre cruci. Cimitirul e destul de mare, ceea ce îl face ca o mare hartă de Bomberman. Există sute și sute de morminte și doar vreo 6 popi care tre să le sfințească pe toate. Ai la dispoziție trei ore cu indulgență să urmărești unul dintre Batmani ca să îl iei de o aripă, să îi scapi 30 de lei în buzunar ca să vină să îți sfințească oalele. De ce e important să te miști super agil, vă explic imediat.

După ce vine popa și dă cu apă allegedly sfințită peste oalele în care oricum ți s-au înmuiat și cozonacul și pasca pentru că, în caz că ați uitat, plouă și nu ai streașină la piatra funerară, trebuie să te lansezi într-o expediție foarte complexă. Trebuie să iei oală cu oală și să te plimbi cu una dintre sticlele de țuică la subraț, în formă de pentagramă (glumesc, te plimbi în ce formă vrei tu numai să ajungi la timp) prin tot cimitirul pe la toate mormintele neamurilor de gradul 2 până la ”nu sunt sigur că ne-am văzut vreodată” ca să faci schimb de oale. Și dialogul e cam așa:
– Văru Mihai!
– Da, Costele!
– Dar ce mai faci? De când nu te-am văzut.
– Eh, greu, Costele. Uite pe aici. Hai să îți dau de pomană!
– Da, da, uite și eu ți-am adus. A făcut Aneta o pască anul asta, phiii, n-ai mâncat așa ceva. Ia, ține aici, de sufletul lui mamaie.
– Ia, ține și tu farfuria asta. Noi am adus sarmale. Ia, de sufletul lui tataie. Stai să-ți dau o țuică.
– Hai dă o țuică. Uite am adus și eu. Țuică de anul ăsta, abia am răcit-o. Aseară am băgat cazanul la loc în magazie.
– Ia. Uite aici păhăruțul. De sufletul lui mamaie.
– Hai noroc, de sufletul lui tataie. Hai să torn eu acuma.

Așadar. Ora 08.15, o oală schimbată, trei pahare de țuică la activ. Hai la mătușa! Să mergem la mătușa! Gotta catch’em all.
– Tușă Mărioara!
– Da, Costele! Mânca-te-ar, mama, ce frumos stă pe tine costumul ăsta. E din bazar de la ruși? Vai, și ce oale frumoase ai cumpărat! Ia, hai să-ți dau o țuică!
– Hai! Eu ți-am adus o vișinată.

Până la ora 10.30, maxim 11, că după 11 pleacă popii din cimitir, tre să schimbi toate oalele. Că nu e frumos să te întorci cu oalele acasă.
Deci până dă Florin Busuioc ultima prognoză de vreme la matinal, tu ești crăci de beat și te chinui să îndeși în cele 3 papornițe toate oalele desperecheate pe care le-ai primit, probabil deja ai dat pe tine piftie de la țața Viorica și trei feluri de sarmale de la cuscru (oricum nu o să mănânci niciodată mâncarea primită pentru că mai ai și tu acasă destul cât să hrănești o rezervație de zimbri) și încerci să nu iei tot nămolul de peste sicriul lui mamaie când strângi fața de masă. Drumul spre casă este presărat de pâlcuri, pâlcuri de oameni cu nasul roșu, care se leagănă agale spre casele lor cu sacoșele pline de mâncare și inimile de evlavie.

Nu suntem sănătoși la cap.
_________
Mai am trei zile de povești până pe 15 decembrie. Mâine ne întoarcem cu istoriile în capitală, promit. Dar pentru că tot am vorbit azi de schimbat pomeni, dați voi un SMS la 8864 cu cuvântul PUTEM și noi dăm la schimb o oală cu software care ne va face viața mai frumoasă și mai digitalizată. Parol.

___________________

Dacă îți plac poveștile mele și dacă vrei să afli mai multe despre ce fac atunci când nu îmi scriu amintirile pe Facebook sau pe site, atunci intră pe www.code4.ro și află despre munca mea și a miilor de alți voluntari care fac zi de zi țara asta un loc mai bun!